În cadrul sintezei substractive, culoarea se obţine prin filtrări succesive ale unei surse albe prin filtre de diferite culori şi „tării” ale filtrării.
Filtrarea se face, de obicei, prin plasarea unei cerneli pe hârtie: dacă cerneala nu este aplicată, rămâne hârtia albă, care reflectă aproape în totalitate lumina incidentă; dacă se aplică cerneală, în zona respectivă cerneala absoarbe selectiv anumite lungimi de undă, culoarea hârtiei fiind dată de lungimile de undă deabsorbite. Dacă mai multe cerneluri se aplică una peste alta, coeficientul de transmisie pentru fiecare lungime de undă rezultă ca produs al coeficienţilor de absorbţie ai cernelurilor individuale. Pentru a controla „tăria” aplicării fiecărei cerneluri, cerneala se aplică în puncte mici unul lângă altul, acoperind un anumit procentaj din suprafaţa hârtiei.
Fenomenele care determină culoarea obţinută sunt puternic neliniare. Ca urmare, modelarea obţinerii culorilor prin sinteză substractivă este o problemă dificilă.
